Voice of Chunk

Sunt curioasă dacă şi anul astă în luna mai, Noua Strâmbă va mai organiza „marşul «normalităţii»”. Go straight to Hell.

UNIFORM

Stang, drept, stang, drept, faci si tu ce poti.

Doar mergi si vorbesti ca toti ceilalti

Cu totii imbracati cum trebuie, se indreapta spre o viata in uniforma.

UNIFORM, fostul rebel e mort, nu-I nici o problema.

A fost sufocat in uniforma lui.

Mergi drept, vorbesti ce trebuie, alatura-te unei scene, vise sintetice comercializate.

Treci prin viata ca un “as vrea sa fiu”, cu totii imbracati de societate.

Fostul rebel e mort, nu-i nici o problema.

A fost crucuficat pentru uniforma lui.

(The Profits)

Danni? Revedere anti-dialectică. “Se moare mai mult de logică decât de cancer.”

Stăteam în pat, când deodată ne-am întâlnit pe stradă. Stăteam pe o bancă vis-à-vis de faculta de istorie, cu zânele lui Martin Millar, iar el, la fel de „bine”, venea spre mine cu zâmbetul până la urechi. Printre altele i-am spus că am toate şansele să scap de cancer; m-a îmbrăţişat grotesc de strâns, a plâns.. Am vorbit despre noi – pt prima oară un „noi” separat- şi despre relaţiile noastre. „Nu e şi nu va mai fi vreodată la fel”. Acum iar e mort.

Culorile au reprezentat dinamita. Trebuiau să împuşte lumina.

-Bună ziua..

-Auziţi.. domnişoară, tu te-ai mutat la iubiţelu’ matale ?

-Oarecum

-Aoleoo! E ţăcănit. E nebun maică. Ceva ceva tot are. Zău.. ieri când a fost să cumpere pâine era îbrăcat cu o rochie. Să mă bată dumnezeu dacă te mint: ro chie !

-Da, ştiu. Era rochia mea.

Apoi a facut o mutră de carciumăreasă nevrotică şi a fugit repede la baba de la parter. Şi totuşi.. ştia şi ce a cumpărat. Vecinii ; veşnic aceiaşi circari care aştepteaptă Libertatea de vineri cu programul tv şi ziua urmatoare unei nopţi zgomotoase, ca să-ţi bată la uşă să-ţi facă reclamaţii inutile şi să te întrebe cât ai plătit curentul sau dacă ai apă caldă.

Tot aseară am avut parte de o retorică interesantă, despre ce şi cum sunt, în viziunea lui Lepa. Sunt eu, aceea de care mă fereau părintii. Sunt paradisul, himera, agonia si extazul. Cică dacă ar scrie despre mine, aş muri pe vreo 300 de pagini. Erato, Melpomene. Spunea ceva de un lotus albastru, ceea ce mi-a amimtit de Albastrul Prim şi durerea provocată de seminifaţia ei. Apoi l-am dezbrăcat de acea rochie şi am făcut dragoste până in zori.