D'astea dulci amarui

Mor, mor inghitita de tristete si de satisfactie. Mor, mor si ma indrept spre toate tintele si asteptarile, spre marginile lumilor si ale gandului, spre marginile sufletului meu – flamandului!... Sunt o furtuna ce se-neaca-n proprii stropi de ploaie, varsator de sange de amagire si pururi iubitoare de iazme idilice si realuri arzatoare. Mai am cateva sa-mi implinesc si-mi voi savarsi ultima dorinta, ultimul vis fantezist, cel cu ruleta ruseasca si capul meu plin de doi creieri sparti in culori si embrioni de durere si extaz, embrioni si eflorescente, sperme ale visarii perforate de societatea mult prea abjecta pt a fi primita in propria-mi sfera ezoterica. Privesc si ma-ncrunt cum mii de oameni si neoameni perforati indura capse grele, gloante oarbe, dubii si ipocrizie, cum ca sclavii se supun unui tipar inutil, sau mai bine zis.. inutilizator…
Dar ei sunt acolo, ei sunt in ei, iar eu sunt aici, in mine, in lumea si capul meu (care ce-i drept, tot crapa de la o vreme).
Si ce crezi? Am creeat noi noduri, noi probleme de logica si nelogica a vietii si mortii, iubirii si uitarii, durerii, tumorii… S-au schimbat ceva chestii in ultima vreme.
Dar acum il am pe el si nu stiu daca restul mai conteaza. Pain after pain, yeah baby, this is love. They kill the soul they use to love.
Ce e amorul? „E un lung prilej pentru durere, caci mii de lacrimi nu-i ajung si tot mai multe cere. De-un semn in trecat de la ea, el sufletul ti-l leaga, incat sa n-o mai poti uita, viata ta intreaga.” Iti spun cu tarie ca: „Dragostea nu alunga dorinta de moarte. Dragostea e doar alta masca a mortii.”
Dar acum il am pe el si nu stiu daca asta mai conteaza.
Ce e amorul? Umor scurs de tristete ascuns sub pielea celui amorezat.


“Cea mai groaznica perioada a vietii mele au fost primii 20 de ani, pentru ca eram incapabila sa ma inpac cu faptul ca m-am nascut. De la varsta de 6 ani am simtit in mine o ura si o rautate infernala din cauza asta. Pana la urma trebuia sa scap de ele si asta a dus la o glorie totala a sufletului meu. Asa am ajuns la durere, care e mult mai satisfacatoare decat goliciunea. Inteleg perfect cum aceasta din urma poate sa duca la sinucidere, fiindca nimic nu poate fi mai groaznic decat pustietatea sufletului. Eu nu m-am sinucis, pentru ca am invatat sa rad de orice. Poate sa fie oricat de groaznic ceea ce fac oamenii cu Pamantul sau impotriva celorlalti, eu rad.”


Dar acum il am pe el si multe principii se tot duc dracu.


Ma biciuiesc peste fata cu tulpina unui trandafir si ma gandesc cum sa-I confesez nebunia mea si faptul ca a fost primul:
“Azi noapte, in vis, medicii erau atenti si duiosi, bolnavii-si vindeau totul din casa si mureau mangaiati, cancerosi, in elegantele spitale cu asitente hipersenzuale. Trezit din vis, ma unesc cu valul multimii, cu sufletul tarfei, cu scleroza batranilor, cu neputinta tandra a betivului, cu furia adolescentului si totusi, inima mea zace-n spitatul din vis.”
Ma uit inapoi - o dara de sange. Ma uit inainte - o pata neagra.
Uitasem de asta...


Unui trandafiri nu-i rupi petalele pt a obtine un futai misto. Te biciuiesti cu el peste tumori si ulri in nebunie si extaz. The agony is the ecstasy.


Prietenului:
Nu lasa haloul circarilor si al tarfelor de peste tot sa te intersecteze, oricat de multa influenta, prostie si prejudecata ar avea. Descurajeaza-i, loveste-i! Sa nu creada ca lumea este a lor.
Nu uita: estetica poate fi o antecamera a neantului; etica iti ofera doar niste manere.
Inca ceva: nu esti niciodata pregatit sa mori cand chemi, izbavitoare, moartea. Si daca n-ai murit, intre hartulieli si infrangeri, ia-ti o permisie, vino in spatele frontului. Pune capul pe umarul meu: -Te iubesc. –Si eu te iubesc. Gata, esti refacut. Du-te iar in linia intai. Descurazeaza-i! Loveste-i!
(prostit dupa uba)

Criminalul urca in masina sa-mi explodeze in intestine – sa o faca. Lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine durerea, cand lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine setea, cand sangele intr-adevar curge si incepe comedia.

Nu exista o limita a cresterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a infiorarii, a veninului, a mortii si-a vietii si-a agoniei.

Soul fly in paradise and die. No fear. Just ecstasy. Dead in the head. No you. Just ecstasy. Agony and pain. Ecstasy. 14 swords and 13 knifes are in my head. Manslaughter. Headsloughter. Love is untauchible, now and forever… I can’t wait the guy that never comes. He wait for me after dead and after and after. They all slice my face. Honeymoon in red riot. We all gonna die.

-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-l desprind...
-Sanul meu e fericit. Priveste...
Idila dintre mine si mult prea dulcea moarte...
Dar, aşa cum viaţa are un final, nici moartea n-o să ţină o veşnicie.

Dar el spune ca sunt dulce. Mai dulce decat moartea, scumpule?

Poate zambesc prea mult, poate nu stiu sa ascult, dar simt atat de mult…

Rasul din tristete... Ah vreau dracu sa fiu lasata singura, in seara asta imi incep opusul!

Unde e markerul?