Magnetizare in vitro

Ochiul tău mutant se poate roti cu 180'
în orice direcţie m-aş mişca,
orice formă aş lua: de reptilă, de pasăre, de femeie.
Şi invers.

Când oamenii ne aduc împreună
şi ne ciocnim privirile,
Totul se electrifică pe un vast perimetru-
între mine şi tine
se naşte un câmp magnetic,
Mereu la o distanţă egală,
Ne rotim ca doi sateliţi săgetaţi
de o cometă-inimă.

Ochiul meu umanoid uită uneori să clipească...
Secunde care par ani,
luând încontinuu snapshot-uri
ale paşilor tăi, scanând
milimetru cu milimetru.
Din faţă, dar şi din profil.
Şi reciproc.

Ne hrănim cu vibraţii, ultrascurte şi unde,
Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin noapte-
(Explorăm latura clasică a lucrurilor);
Vizualizând prin întuneric ultima înregistrare a
tuturor mutărilor ca pe o tablă de şah,
undeva într-un sertar al minţii le arhivez
ca să am ce povesti nepoţilor peste o sută de ani. Atunci
când mecanismele noastre vor fi ruginit deja
şi ne vom deplasa în cârje, dar nu vom plânge la
un scurtcircuit dureros
căci ne vom avea unul pe celălalt,
inimi-jumătăţi mereu co.nec.tatE . . .