luni, 7 septembrie 2009

Vomit, deci exist

Taie-ti si tu o halca de osanza
din Scroafa tolanita peste tara,
unge-ti cu ea privirile si glasul
ca sa te poti strecura, slinos,
prin toata aglomeratia de burti privatizate
si buci medaliate cu "drepturile omului"
care-si suge credinta si vlaga de la tatele Scroafei,

fara sa calci pe batatura-
prin existenta ta stinghera-
taraful de militieni
care executa orice la cerea oricui.

Ajuns acasa, incuie bine usa-n urma ta,
si, in pustiul intimitatii
vomita in numele Tatalui
toate ramasitele zilei,
si nu uita sa multumesti lui Dumnezeu
pentru darul vomei ca certitudine
ca tu inca esti altfel...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu