marți, 3 noiembrie 2009

Dragonului

Renfularea unei nereide, legata de un vas protector, un mamut monstros, o bestie , sanguin pustiit neto, al fericirii demiurge precursor,astept, astept ca o achena, un pterigot antropofag, o evadare estimativ virtuala din tragedie, nestematul nev, sa se instaleze pe mine ca intr-un sicriu. Cu lana, pe tablouri, numele tau voi coase, neproliferare, venerica anxietate. Cu impact de exorcism, o incantatie poetica astept, ce sigur va sa sune a orchestratie a violentei, impunsatura de corn si moarte, agatate de echilibrul perlei ; a briza de ocean, sub apectul unui timbru, unui prim LSD, abstractionism demonic, decasilabul ca handicap al densitatii. Ura inocenta, lup ce paste oile, macanica a inimii, a bobului de roua, ca rem de perle si lungi plete, in integrarea iluzorie ma strecor, incep sa tropai in exod, imi sacrific sufletul si trupul pentru recunostinta subconstient acceptata.
Dragonului : de doua ori se-nchise viata mea…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu