luminare

te iubesc, te iubesc ca dracu, obrajii mei sunt uzi, sunt uzi degeaba oare, caci nici macar n-am fost acolo

O cafea cu Eva

dar pana atunci Lumanarea imi ramane cea mai fidela cititoare (dupa Ionut Caragea)

seminte de soare am plantat cu ea pe Venus,
muguri rari, dar vii au nascut
din maretia Lunii Aerolit:
o sfera neagra, un sentiment amar, o brija de inocenta si abjectia obscena;
un corp palid, cu sange murdar, piele fine si ochi ca de obsidian fulg de nea clorat..
aici ma opresc caci mi-am fript la limba si asta ma preocupa.
nu mai reusem sa prind decat mici gesturi din retorica Evei.
din acelas mar ne-am infruptat amandoua,
asteptand cu fruntea sus
caderea constantinopolului..
muzele mele au grija de mine, muzele mele mi-au adus abstract, pisici,
pe el l-au invocat.
a fost ca un pact cu diavolul, in care eu sunt singurul personaj al actului final. si e bine asa, caci sunt iarasi.. numai eu.
timpul sta pe locul cui nu trebuie, i-am spus Evei ca ar fi mai misto sa punem ecusoane pe masa.
tot ce mai pot face acum e sa o prind bland de mana pe Eva, sa-mi creez un nou camarad de drum, sa mai pastrez macar cotorul de mar, caci nu se stie ce razboi va mai urma, cu ce arme si droguri si boli voi mai lupta.
si totul pt satisfactie;
pt o cafea cu Eva..

Orfan in cuibul tau*

de cîte ori mă aşez lîngă roşeaţa obrajilor tăi
cu obrazul meu pal
o pasăre îşi face cuib între noi
şi depune un ou

nu ştiu cînd m-a părăsit îngerul
era pe vremea cînd nu te cunoşteam
orfan de înger ţi-am atras admiraţia
şi mi-ai propus cuib
ziceai
îngerul meu are două aripi
e blînd şi ascultător
îi arunc cîteva firmituri
şi-mi ascultă dorinţele

am acceptat datorită frumuseţii albe
lucind în pupilele tale
de atunci am pus la cale
crima oribilă
cu certitudinea că-mi vor creşte aripi

în ziua în care zăcea inert ai plîns
şi multe zile apoi
ochii ţi-au devenit izvor
şi apoi au secat
băteam din braţe pînă am învăţat să zbor
te-am luat de mînă să privim de sus
durerea prinzînd rădăcini

osteniţi am lepădat altitudinea
asemenea muritorilor
şi chipul tău roşiatic
mai speră
chipul meu alb
asemenea pasării
ce depune un ou.

*scris de al meu spectator

UNDE ESTI ?

Fug

Esti strans de propriu-ti stomac, prins intr-o vena uscata si pus la apretat intr-o carte. Dar in toate situatiile ai lejeritatea unei maimute..

pearl song

unde esti?

Dali's Cradle

Ceea ce esti

Unde e frica?
Nu mai e.
S-a intamplat ceea ce trebuia,
esti,
in sfarsit,
ceea ce esti.

Accepti
imaginea unui maniac depresiv,
cu gesturi largi,
intrebator, explicativ...

Vomit, deci exist

Taie-ti si tu o halca de osanza
din Scroafa tolanita peste tara,
unge-ti cu ea privirile si glasul
ca sa te poti strecura, slinos,
prin toata aglomeratia de burti privatizate
si buci medaliate cu "drepturile omului"
care-si suge credinta si vlaga de la tatele Scroafei,

fara sa calci pe batatura-
prin existenta ta stinghera-
taraful de militieni
care executa orice la cerea oricui.

Ajuns acasa, incuie bine usa-n urma ta,
si, in pustiul intimitatii
vomita in numele Tatalui
toate ramasitele zilei,
si nu uita sa multumesti lui Dumnezeu
pentru darul vomei ca certitudine
ca tu inca esti altfel...

Replica sinucigasului

-Ai stofa de sinucigasa - ma provoaca oglinga,
fara sa-i pese de replica mea...

As putea s-o sparg chiar acum,
ca sa-i arat ca nici mie nu-mi pasa
de felul in care ea ma priveste,
as putea chiar sa m-arunc dincolo
de abjecta ei suprafata poleita,
retragandu-mi imaginea zilnic maimutarita
din fata tuturor oglinzilor strambe,

dar parca aud in urma mea
cioburile chicotind, susotind:
-Uitati-va la ea cum s-a carabanit !
-Printr-o spargere !...
-Printr-o efractie !...
-...O simpla infractoare !...
-...Ca toate sinucigasele !...

Mechanical Flattery

Fingers move fingers

My wrists made of satin

Don't be afraid of what's gonna happen

Elbows to ankles my fists out of place

I turn around backwards and off slides my face

Bones plattered shattered

Dissolving my skin

My torso melts it flows out my shins

Open so open a circular mark

The cut on my forehead it glows in the dark

Ran away dark dank stank moss creeps

Cross the river I run from the dark stark fear

For I'd run, I run from the night

I say so sad so dead and mad

An angry diehard tears from m???

My veins in pain

They torch my mouth the saint

Ran away dark dank stank moss it creeps

Cross the river I run from the dark stark fear

I'd run from the night

ma deschid
bondarul imi fura glicerina
imi cad frunzele
si petalele
sunt goala
spinii raman
sunt goala..
spinii il zgarie
am ramas fara spirt pt ranile lui
am ramas doar cu acul si ata cu care
sufletul mi-l cos.
mi-e lene sa mai iubesc.
dream, sex, selfishness machine