Ceea ce esti

Unde e frica?
Nu mai e.
S-a intamplat ceea ce trebuia,
esti,
in sfarsit,
ceea ce esti.

Accepti
imaginea unui maniac depresiv,
cu gesturi largi,
intrebator, explicativ...

Vomit, deci exist

Taie-ti si tu o halca de osanza
din Scroafa tolanita peste tara,
unge-ti cu ea privirile si glasul
ca sa te poti strecura, slinos,
prin toata aglomeratia de burti privatizate
si buci medaliate cu "drepturile omului"
care-si suge credinta si vlaga de la tatele Scroafei,

fara sa calci pe batatura-
prin existenta ta stinghera-
taraful de militieni
care executa orice la cerea oricui.

Ajuns acasa, incuie bine usa-n urma ta,
si, in pustiul intimitatii
vomita in numele Tatalui
toate ramasitele zilei,
si nu uita sa multumesti lui Dumnezeu
pentru darul vomei ca certitudine
ca tu inca esti altfel...

Replica sinucigasului

-Ai stofa de sinucigasa - ma provoaca oglinga,
fara sa-i pese de replica mea...

As putea s-o sparg chiar acum,
ca sa-i arat ca nici mie nu-mi pasa
de felul in care ea ma priveste,
as putea chiar sa m-arunc dincolo
de abjecta ei suprafata poleita,
retragandu-mi imaginea zilnic maimutarita
din fata tuturor oglinzilor strambe,

dar parca aud in urma mea
cioburile chicotind, susotind:
-Uitati-va la ea cum s-a carabanit !
-Printr-o spargere !...
-Printr-o efractie !...
-...O simpla infractoare !...
-...Ca toate sinucigasele !...