caderea constantinopolului

ti-am spus c-o sa mor daca te pierd...
si am sa inchei astfel. o sa inchid lumina, sa privesc pe geam cum toate butoanele disper in negura, o sa incui bine centrul de comenzi, cheia am s-o amestec in gramaj, sa n-o gaseasca nimeni vre-odata. o sa dispar usor de la locul de munca, creierul va da falimet. suflet nu mai am, e uscat demult in bezna.
ti-am spus c-o sa mor daca te pierd...
acum fac o plecaciune in fata singurului spectator, care ma cheama acum la el cu adoratie; trag cortina. tragaciul isi spune cuvantul la afer party, cand pe masa sta goala o ciudata ce isi defalca creierii ca un mendebil.
ti-am spus c-o sa mor daca te pierd,
si fac intcomai...

"This is our beauty, of simplicity and severity of discipline, be free of whatever they teach, of whatever they preach; free yourself of their entrapments of their weapons of mass distraction, free yourself from the bondage of time and place and status for what peace do they give? What truth do they reveal? What lie do they live? Whose blood weeps from these wounds? Detach yourself! For there is a war deep in our hearts and that?s where all battles ought to be fought; come here, lower your eyes and surrender? [...] " from Formation in Flight - Rome

metastaza

"simt cum te zvârcoleşti în interiorul meu,
vrei să ţâşneşti afară,
lacrimile tale... mă fac să urinez, o dată la jumătate de oră,
strigătele îmi zguduie stomacul, mă fac să vărs,
când suspini dimineaţa, îmi pierd conştiinţa

cu fiecare respiraţie, îmi aduci aminte că nu sunt singur,
că încă e ceva viu în mine,
care se răspândeşte ca un cancer, spre ieşire

mereu te voi înghiţi"

Mon dragon

Je cours dans vos veines ..
Je m'ennuie de la ruée des gènes ..
J'embrasse vous mettre à niveau ...
Nous aimons l'inconnu

Tu as toujours été mon dragon
Afin de vous tenir dans le vent n'est pas difficile ...
Je connaissais la façon de tirer les ficelles ...
Êtes-vous tombé d'un millier de fois ... tu es tombé d'un millier de fois ...
.... Doivent voler .....






-un timbru?

THE GARDEN OF UNEARTHLY DELIGHTS

Embrace...

Embrace the celebration of a lifestyle
as evidenced in the Encyclopedia of Disaster...
Panic, Trauma, Flesh and Bloodshed.
We are gathered together like the sacrifice
of small animals offering themselves up
to the Divine Savage by ways of
self-mutilation, body manipulation, psychic manifestations,
as if in Transference of the fiendish agonies
through psycho pathetic identification with something Greater...
With something Greater
which doesn't even exist except as a seductive novelty
for profoundly disturbed souls.

To reach that Mystic State
like a Plague or sacred gift
which unleashes the mechanism.
Punishment is Benediction.
Righteously putting an end to the infected mortals
parasitic existence.

Welcome to the Necropolis of Unearthly Delights...
where each new troublemaker desires a Mark of Identity
The Branding Iron, The Needle, The Noose, The Gun
All Victims declare themselves to be in Rebellion against
The Church, The State, False Virtue, Convention and Tradition
shall have placed upon their bodies,
shall have placed upon their bodies,
The Mark of the Beast, The Mark of Cain, The Designs of the Devil
Tattoos and Piercings and Brandings
Brandishing forth the confusion of insane movements
Hysterical screams, anxieties, the inevitable approach of danger
Uncontrollable gestures of terror
Fear magnetized by the violence of their own panic
Plunged into the Spiral, the Whirlpool, drawn in...
We are all falling
We are all falling
The clear sensation of Aspixia
The awareness of having struggled in vain
against the irresistible suction which swallows you up.
Sucked into the Vortex, the Vacuum.
Hanging by a thin thread.
Attacks of fever, inner devastation.
The overwhelmingly virulent clinging desperately
to the ideal of an unnamed leader
an unnamed leader
as if to suspend their Life Sentence
The Dilemma of their gradual extinction
by the logic of a Machine which devours
and forces into Quarantine.

Trussed up to trees, poles, scaffolds
beaten down by the wind in a dervish of panicked lust
commenced to steam in Flesh and Shadow
by the scornful Executioners
who've shorn every last vestige of humanity.

And with the Blood of a thousand Christs,
I wash my hands of Mercy.
Blindly hurling myself into the red hot lips of the Volcano
Thick white heat releases steam through the puncture wounds
Long, slow, hard suck
Ambushed by mouths trying to bite off more than enough too
chew on for awhile.
Being swept under
Drinking in the poison of others.

The only way out is through the Crematorium's door.
Escape is essential.
There is no seeking shelter in the empty house
of the uneasy souls
against the force of irresistible attack.

Sick victims litter the landscape.
Truth burns holes in the heads of the Undead.
The unending cries and whispers of those treated unjustly

All the lovers of forgetfulness
turn a blind eye
walk in single file
looking for a bridge
tall enough to tumble from.

LEFT WITH INCRIMINATIONS OF ALL THINGS LEFT UNDONE.

To rest in the belly of a pit where no sun will ever shine.
Stranded in an endless Valley of Unrest.
Bruised and battered in tatters, like beasts in a black bed
head bent back upon the cutting block.

In a final exorcism of Doomed Lust,
The feverish rhythms
of those who know they are condemned to die...
condemned to die, but not of old age
at the dirty hands of the immaculate whirlpool
embraced by a wicked stepsister
who cultivates the most vile and ominous attributes
of the illegal brotherhood
of the beatifically tortured bodies.

The Art of Ritual

	The Art of Ritual and Masquerade line the skin like artificial nerves. Sin is just a trick on niggers broken on the wheel of fate. Shackled to what never was... what never will be. Haunted again and again by the ghosts of a murdered conscience. Where sex is now an act of Murder. The Noose looms... I feel like I'm being crushed under the immense gravity of all the dead buried on top of me. Punished again and again for the crimes of my mother my father, our brothers and lovers those fuckers. Crimes against Nature Crimes against Reason That fetish for Hate fucking... The smell of a sick cunt brings the sick fucks around every time... And there I go again... Delirious spasms Toxic hallucinations of all the beautiful young soldiers who have come to soil my battlefield with their heavy artillery pumping into me like bullets fired at point blank range anointed with the hot molten lead which would mingle with the blood and cum letting it flow letting it flower into small muddy puddles at my bound feet Whipped into ritual frenzy by blood sucking fuckers who practice Sex as a Black Mass, Witchcraft, Wicca... Seduced by mirrors, Tarot, Slight of Hand into the Harem sucking in the poison of others. That perfume of Death...of Blood. The beauty of the Wounds perpetrated, perpetuated... Not ever able to get far enough away from the inside of the body. From the slow rot which takes root...sick in the center of every single cell. Contagions multiplying in upon themselves. Muscles loosening. The Flesh withers. The delicious languor of Disintegration. I can smell in coming. Like fallout from some terrible explosion, scattered by the wind. A Siren sings out calling me...recognize the song from the tombs... It's calling you Ricocheting off the raw wounds. Wounds, which will never, ever heal.

Absolut

Domino:

Credeam ca e un puzzle, o piesa mai imi trebuia, dar cand am pus-o si pe aceea un efect de domino! anxietate.. toate au cazut asupra mea.

Sange paganit:

Sub pasteluri, arma de lucru pensula a fost. Copilas de gheata, din ceruri admira morbida miscare a pensulei, a exploziei de culori, de carne si durere. Isi admira cadavrul incalzit in palma paganita a mamei, isi dorea sa alerge descult prin zapada cu ea ; mocirla l-a exodit.

Coliva:

Cu amar de migdale.

Dragonului

Renfularea unei nereide, legata de un vas protector, un mamut monstros, o bestie , sanguin pustiit neto, al fericirii demiurge precursor,astept, astept ca o achena, un pterigot antropofag, o evadare estimativ virtuala din tragedie, nestematul nev, sa se instaleze pe mine ca intr-un sicriu. Cu lana, pe tablouri, numele tau voi coase, neproliferare, venerica anxietate. Cu impact de exorcism, o incantatie poetica astept, ce sigur va sa sune a orchestratie a violentei, impunsatura de corn si moarte, agatate de echilibrul perlei ; a briza de ocean, sub apectul unui timbru, unui prim LSD, abstractionism demonic, decasilabul ca handicap al densitatii. Ura inocenta, lup ce paste oile, macanica a inimii, a bobului de roua, ca rem de perle si lungi plete, in integrarea iluzorie ma strecor, incep sa tropai in exod, imi sacrific sufletul si trupul pentru recunostinta subconstient acceptata.
Dragonului : de doua ori se-nchise viata mea…

Lover put a knife in my hand
Lay down right there, that's
my command
Do as i say in this blood play
Claw at my skin, I'll let you
win
Caress your flesh. Burns like
fire
Rosey, sweet breath, and your
desire

Your skin is all I want to take
from you
Your mind is naught unto me,
I'll leave behind

Bound together
The darkest embrace
Bound forever
We will be chaste

I paw at you golden flesh
Golden breast
I sail on your, on your sea
Of ecstasy.

God, I want you. Just be mine
Because you haunt me all the
time

Your pain, it talks to me
Your pain, it really talks to me

Your pain, it talks to me and I
heed it well
My hands, your neck, they
greet each well in a loving hell
This hold we have can't last
because it's killing me
Farewell my love. Please walk
away and take away my pain

Există o femeie. Mă iubeşte. Numai că trebuie să-mi aştept rândul.

Există o femeie. Mă urăşte. Mă vrea. Mă suna tot timpul.

Exită o femeie. Mă urăşte. Oare asta nu inseamnă că, de fapt, eu o urăsc?

Există o femeie. Mă iubeşte. Mă iubeşte mai puţin şi mă doreşte mai mult.

Ar fi şi ceva bun dacă n-ar axista gândurile astea obscure despre tot, ci numai carne şi oase şi tendoane, nu-i aşa? Ea nu despre asta vorbeşte, ci despre inevitabil, că totul e oarecum oniric, ceea ce-i mai rău decat plictisul, cotidianul, clişeul.

prin binoclu

cafea, dezbracata, noapte, jazz, pisica, frig, lumanari, parfum de piele, cuie, o musca amortita, cateva perne si o saltea. iarba, cerul, pamantul umed si paros. un spirit viu si cald, obsedant.. petale de cirese, culori de toamna. vise
prin binoclu

Magnetizare in vitro

Ochiul tău mutant se poate roti cu 180'
în orice direcţie m-aş mişca,
orice formă aş lua: de reptilă, de pasăre, de femeie.
Şi invers.

Când oamenii ne aduc împreună
şi ne ciocnim privirile,
Totul se electrifică pe un vast perimetru-
între mine şi tine
se naşte un câmp magnetic,
Mereu la o distanţă egală,
Ne rotim ca doi sateliţi săgetaţi
de o cometă-inimă.

Ochiul meu umanoid uită uneori să clipească...
Secunde care par ani,
luând încontinuu snapshot-uri
ale paşilor tăi, scanând
milimetru cu milimetru.
Din faţă, dar şi din profil.
Şi reciproc.

Ne hrănim cu vibraţii, ultrascurte şi unde,
Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin noapte-
(Explorăm latura clasică a lucrurilor);
Vizualizând prin întuneric ultima înregistrare a
tuturor mutărilor ca pe o tablă de şah,
undeva într-un sertar al minţii le arhivez
ca să am ce povesti nepoţilor peste o sută de ani. Atunci
când mecanismele noastre vor fi ruginit deja
şi ne vom deplasa în cârje, dar nu vom plânge la
un scurtcircuit dureros
căci ne vom avea unul pe celălalt,
inimi-jumătăţi mereu co.nec.tatE . . .

tamagotchi

azi respir ceva ciudat
nu aer
nici spirit
ceas neoxigenat
vantul bate a pumni
natura ma omoara
norii mi se sparg in cap
mi-e frig
iar pielea mea e dizolvata
de acizi
ce cu mercur cald
lacheul mi-a injectat.
ceas lichefiat,
venele curg secunde vii
aerul ma ineaca
fascinantul e mort
natura ma pedepseste.
astept
misterul de nerecunoscut.
trisez
imposibilul patat.
mi-e dor.
dupa masti vopsite
tentacula ascundem;
cadavrul asteapta
asteapta inviere...

PS

Never thought you'd make me perspire.
Never thought I'd do you the same.
Never thought I'd fill with desire.
Never thought I'd feel so ashamed.

Me and the dragon
Can chase all the pain away.
So before I end my day,
Remember..
My sweet prince-
You are the one
My sweet prince-
You are the one

Never thought I'd have to retire
Never thought I'd have to abstain
Never thought all this could back fire
Close up the hole in my vein

Me and my valuable friend
Can fix all the pain away
So before I end my day
Remember

My sweet prince-
You are the one
My sweet prince-
You are the one
You are the one
You are the one
You are the one
You are the one

Never thought I'd get any higher
Never thought you'd fuck with my brain
Never thought all this could expire
Never thought you'd go break the chain

Me and you baby,
Still flush all the pain away
So before I end my day
Remember

My sweet prince-
You are the one
My sweet prince-
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
you are the one
My sweet prince
My sweet prince

URLA.URLA! hai daaa-mi.. de ce dezamagire?

zbor

hai cu noi, strigă penele duse de vânt şi fâşii de carne încearcă să-şi ia zborul dar cerul e încă albastru şi norii obezi n-au aspect de noduli maligni hai sus copăcel, urlă corul viselor despletite dar rădăcinile scormonesc după o stâncă pe care s-o strângă în braţe sinucigaş şi-mpreună să se arunce-n lumină. de la stânga la dreapta suntem noi, ţipă literele isterice doar n-ai de gând să ne dai la o parte pe toate ca să-ţi verşi nemestecatele şi neînghiţitele miniature, pe sticla geamului prăfuit hai, dă-te la o parte, stai în drum ca o reflexie răstălmăcind curgerea…şi dacă totuşi…puhoiul sunt eu? cum se mai pot apăra ceilalţi de revărsările codului portocaliu?

L (7/16/2009 11:23:52 PM): vin-o langa mine

poisonED army (9/7/2009 8:17:49 AM): podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul, pe mal in jos, unul mai trainic si mai frumos ...

Doliu de Lux rar

Mie mi-a placut intotdeauna sa beau vinul cu tovarasii. Numai dragostea cere singuratate.

Faptul ca omul nu este singur, ca este solidar cu intregul sau Univers chiar si prin desertaciune, inseamna un lucru major, inseamna adevaratul sens al existentei lui, acela de a nu fi singur, de a fi un intreg Univers.

luminare

te iubesc, te iubesc ca dracu, obrajii mei sunt uzi, sunt uzi degeaba oare, caci nici macar n-am fost acolo

O cafea cu Eva

dar pana atunci Lumanarea imi ramane cea mai fidela cititoare (dupa Ionut Caragea)

seminte de soare am plantat cu ea pe Venus,
muguri rari, dar vii au nascut
din maretia Lunii Aerolit:
o sfera neagra, un sentiment amar, o brija de inocenta si abjectia obscena;
un corp palid, cu sange murdar, piele fine si ochi ca de obsidian fulg de nea clorat..
aici ma opresc caci mi-am fript la limba si asta ma preocupa.
nu mai reusem sa prind decat mici gesturi din retorica Evei.
din acelas mar ne-am infruptat amandoua,
asteptand cu fruntea sus
caderea constantinopolului..
muzele mele au grija de mine, muzele mele mi-au adus abstract, pisici,
pe el l-au invocat.
a fost ca un pact cu diavolul, in care eu sunt singurul personaj al actului final. si e bine asa, caci sunt iarasi.. numai eu.
timpul sta pe locul cui nu trebuie, i-am spus Evei ca ar fi mai misto sa punem ecusoane pe masa.
tot ce mai pot face acum e sa o prind bland de mana pe Eva, sa-mi creez un nou camarad de drum, sa mai pastrez macar cotorul de mar, caci nu se stie ce razboi va mai urma, cu ce arme si droguri si boli voi mai lupta.
si totul pt satisfactie;
pt o cafea cu Eva..

Orfan in cuibul tau*

de cîte ori mă aşez lîngă roşeaţa obrajilor tăi
cu obrazul meu pal
o pasăre îşi face cuib între noi
şi depune un ou

nu ştiu cînd m-a părăsit îngerul
era pe vremea cînd nu te cunoşteam
orfan de înger ţi-am atras admiraţia
şi mi-ai propus cuib
ziceai
îngerul meu are două aripi
e blînd şi ascultător
îi arunc cîteva firmituri
şi-mi ascultă dorinţele

am acceptat datorită frumuseţii albe
lucind în pupilele tale
de atunci am pus la cale
crima oribilă
cu certitudinea că-mi vor creşte aripi

în ziua în care zăcea inert ai plîns
şi multe zile apoi
ochii ţi-au devenit izvor
şi apoi au secat
băteam din braţe pînă am învăţat să zbor
te-am luat de mînă să privim de sus
durerea prinzînd rădăcini

osteniţi am lepădat altitudinea
asemenea muritorilor
şi chipul tău roşiatic
mai speră
chipul meu alb
asemenea pasării
ce depune un ou.

*scris de al meu spectator

UNDE ESTI ?

Fug

Esti strans de propriu-ti stomac, prins intr-o vena uscata si pus la apretat intr-o carte. Dar in toate situatiile ai lejeritatea unei maimute..

pearl song

unde esti?

Dali's Cradle

Ceea ce esti

Unde e frica?
Nu mai e.
S-a intamplat ceea ce trebuia,
esti,
in sfarsit,
ceea ce esti.

Accepti
imaginea unui maniac depresiv,
cu gesturi largi,
intrebator, explicativ...

Vomit, deci exist

Taie-ti si tu o halca de osanza
din Scroafa tolanita peste tara,
unge-ti cu ea privirile si glasul
ca sa te poti strecura, slinos,
prin toata aglomeratia de burti privatizate
si buci medaliate cu "drepturile omului"
care-si suge credinta si vlaga de la tatele Scroafei,

fara sa calci pe batatura-
prin existenta ta stinghera-
taraful de militieni
care executa orice la cerea oricui.

Ajuns acasa, incuie bine usa-n urma ta,
si, in pustiul intimitatii
vomita in numele Tatalui
toate ramasitele zilei,
si nu uita sa multumesti lui Dumnezeu
pentru darul vomei ca certitudine
ca tu inca esti altfel...

Replica sinucigasului

-Ai stofa de sinucigasa - ma provoaca oglinga,
fara sa-i pese de replica mea...

As putea s-o sparg chiar acum,
ca sa-i arat ca nici mie nu-mi pasa
de felul in care ea ma priveste,
as putea chiar sa m-arunc dincolo
de abjecta ei suprafata poleita,
retragandu-mi imaginea zilnic maimutarita
din fata tuturor oglinzilor strambe,

dar parca aud in urma mea
cioburile chicotind, susotind:
-Uitati-va la ea cum s-a carabanit !
-Printr-o spargere !...
-Printr-o efractie !...
-...O simpla infractoare !...
-...Ca toate sinucigasele !...

Mechanical Flattery

Fingers move fingers

My wrists made of satin

Don't be afraid of what's gonna happen

Elbows to ankles my fists out of place

I turn around backwards and off slides my face

Bones plattered shattered

Dissolving my skin

My torso melts it flows out my shins

Open so open a circular mark

The cut on my forehead it glows in the dark

Ran away dark dank stank moss creeps

Cross the river I run from the dark stark fear

For I'd run, I run from the night

I say so sad so dead and mad

An angry diehard tears from m???

My veins in pain

They torch my mouth the saint

Ran away dark dank stank moss it creeps

Cross the river I run from the dark stark fear

I'd run from the night

ma deschid
bondarul imi fura glicerina
imi cad frunzele
si petalele
sunt goala
spinii raman
sunt goala..
spinii il zgarie
am ramas fara spirt pt ranile lui
am ramas doar cu acul si ata cu care
sufletul mi-l cos.
mi-e lene sa mai iubesc.
dream, sex, selfishness machine

doar apus

sa stai goala pe iarba moale, sa simti briza rece pe trupul uscat, sa fi ametita de aerul tare de camp virgin, sa mangai pamantul ca pe trupul lui, sa-ti treci degetele prin iarba ca prin parul lui, sa vezi cum un bondar penetreaza floriile din parul tau, sa porti in pantec viata si iubirea lui, apoi sa inchizi ochii si sa vezi cum tot universul ii poarta doliu

unde un d

urban violent*

ne-am taia venele.
asa cum ne bateam cateodata palmele la concerte
aplaudand fara rost
eu cu stanga, tu cu dreapta.
ne-am desperechea,
precum nasturii si fasolea boabe
apoi am fierbe in noi.
mii si mii de bulbuci
sparti inainte de-a cunoaste aerul.
ti-as spune ca te urasc,
si ca nu mai vreau sa te vad niciodata,
ca dac-as fi vrut un suflet
harcea-parcea
mi l-as fi umflat si
dezumflat singura
c-un aer mediocru.
(ori de cate ori ..)
cu pompe funebre.
tu ..
ai sta.
cu mainile incrucisate si-ai zice
ca nu mai e loc,
ca omul e tot singur,
si-asa si merge
pe lumea „ai’lalta”.
ar curge sange.
iar copii de la coltul strazii ar incerca sa-l curete
cu apa din pistoale plastice
gaurite.
gauri, te..
urme.
lasi in urma.
ma lasi in urr..
ma
lasi
gauri, te .. .
urme.
lasi in urma.
ma lasi in urr..
ma
lasi.

*cristina miclea

nud, vid, nud

vid; trupul devine lichid.
nud; hainele sunt un pacat.

chestiile alea imi zambesc,
sfarcurile tale ma privesc in ochi.
fantomele joaca sah cu sufletul meu...
si mi-e greata de tot ce nu te cuprinde
si mi-e frica de tot ce te-a atins,
vocea ta stinsa, partea mea de pat,
adorarea ta, cafeaua rece,
parfumul parului tau.punct.

si virgula
si ...
trupul tau gol si fin luminat de rasarit
ceva..
inca ceva

?

tu

praf

eu

cadavru

Maine de azi

Si totusi e destul de ciudat sa te trezesti simplu de dimineata, cu sufletul arzandu-ti ca o tigara, cafeaua de ieri inca pe noptiera, pisica sub perna, sa-ti amintesti doar in mare –auci mami, chiar mare- ce-ai facut aseara, in deznodamantul a tot ce probabil urmeaza sa sugi azi. A suge cu inteles de a face. Doamnelor, domnilor, porcilor, azi e o zi mare. Este maine! Si baga bine la cap, caci asta e totul cotidian: maine. Ai mai pierde-vara daca azi ar fi maine?

Paraziti tampiti ce sunteti… mi-e greata de voi . Mi-e greata de voi…

Noaptea

Palmele, cu o aură fierbinte de sânge crud, le-năbus în gheaţa abisală a culorii, calmantul ce tinde să capete mai mult suflet decât mine. Mizcibil îmi satisfac pielea si culoarea, în flori sângerii de cires şi aroma esenţei lunii. Stelele tatuate in mirodenii de placere pe bolta ei le bestializam din colturile noastre. El vede 3, eu doar o stea, prin geamul crapat, stand cu capul in jos, atingand cu 4 tentacule de rasuri din tristete a doua dimensiune existenta in inumanuri reale. Ma bucur din nou de singuratatea din noapte si de durerea cerei arzatoare si instanta, ce se scurge pe abdomenul meu pret de cateva secunde, secunde de.. nimb.
Acum cerul nu arata decat ca paharul asta nenorocit de wiskey; felia de lamaie si gheata tot mai topita, ce straluceste.. sunt tot acolo, in pahar, pe cer, in capul si sufletul meu. El vede 3, eu vad doar un cubulet topit de gheata, prin ochii mei bulbucati si incercanati, stand cu capul mai crapat decat geamul, pe un cearceaf pe care probabil si-o mai fi pus-o si maica-mea cu cate vre unul in tinerete. Incet incet, dulcea Norma Jane coboara de pe perete si tot imi face cu ochiul; ma vrea si vrea sa profite de mine asa cum a profitat si taica-su de ea. Profita de mine, dar te rog, fa in asa fel incat dimineata sa nu miros a Chanel no5... si nici a wiskey.

Privirea lui de iarba mi-a amintit. Imi amintesc si acum cum sotul maica-mi se aseza peste mine. Se juca cu degetele. Gemea...

Sunt un om obisnuit care isi pune intrebari la care ratiunea nu poate raspunde. Eu am patruns pur si simplu intr-o sfera interzisa care m-a facut sa fiu altfel. Nu cred in cred in divinitati, decat in creier si femeie. In cautarea necunoscutului metafizic, cica as avea nevroza. Daca iti spun ca am cancer, se schimba ceva? Traiesc in propria substanta, daram ziduri absolute, le pictez, scriu, le joc a teatru, le fac multe poze, si jocul preferat e cu creioane, vodka, sau dildouri. Un dildo nu are sentimente, nu-l pot innebuni, nu-l pot face sa adere la suicid. Viata sub forma Dada si singuratea in doi nu mi le sacrific pt nimic, nimeni. Imi iubesc travestitul. O seara buna!

D'astea dulci amarui

Mor, mor inghitita de tristete si de satisfactie. Mor, mor si ma indrept spre toate tintele si asteptarile, spre marginile lumilor si ale gandului, spre marginile sufletului meu – flamandului!... Sunt o furtuna ce se-neaca-n proprii stropi de ploaie, varsator de sange de amagire si pururi iubitoare de iazme idilice si realuri arzatoare. Mai am cateva sa-mi implinesc si-mi voi savarsi ultima dorinta, ultimul vis fantezist, cel cu ruleta ruseasca si capul meu plin de doi creieri sparti in culori si embrioni de durere si extaz, embrioni si eflorescente, sperme ale visarii perforate de societatea mult prea abjecta pt a fi primita in propria-mi sfera ezoterica. Privesc si ma-ncrunt cum mii de oameni si neoameni perforati indura capse grele, gloante oarbe, dubii si ipocrizie, cum ca sclavii se supun unui tipar inutil, sau mai bine zis.. inutilizator…
Dar ei sunt acolo, ei sunt in ei, iar eu sunt aici, in mine, in lumea si capul meu (care ce-i drept, tot crapa de la o vreme).
Si ce crezi? Am creeat noi noduri, noi probleme de logica si nelogica a vietii si mortii, iubirii si uitarii, durerii, tumorii… S-au schimbat ceva chestii in ultima vreme.
Dar acum il am pe el si nu stiu daca restul mai conteaza. Pain after pain, yeah baby, this is love. They kill the soul they use to love.
Ce e amorul? „E un lung prilej pentru durere, caci mii de lacrimi nu-i ajung si tot mai multe cere. De-un semn in trecat de la ea, el sufletul ti-l leaga, incat sa n-o mai poti uita, viata ta intreaga.” Iti spun cu tarie ca: „Dragostea nu alunga dorinta de moarte. Dragostea e doar alta masca a mortii.”
Dar acum il am pe el si nu stiu daca asta mai conteaza.
Ce e amorul? Umor scurs de tristete ascuns sub pielea celui amorezat.


“Cea mai groaznica perioada a vietii mele au fost primii 20 de ani, pentru ca eram incapabila sa ma inpac cu faptul ca m-am nascut. De la varsta de 6 ani am simtit in mine o ura si o rautate infernala din cauza asta. Pana la urma trebuia sa scap de ele si asta a dus la o glorie totala a sufletului meu. Asa am ajuns la durere, care e mult mai satisfacatoare decat goliciunea. Inteleg perfect cum aceasta din urma poate sa duca la sinucidere, fiindca nimic nu poate fi mai groaznic decat pustietatea sufletului. Eu nu m-am sinucis, pentru ca am invatat sa rad de orice. Poate sa fie oricat de groaznic ceea ce fac oamenii cu Pamantul sau impotriva celorlalti, eu rad.”


Dar acum il am pe el si multe principii se tot duc dracu.


Ma biciuiesc peste fata cu tulpina unui trandafir si ma gandesc cum sa-I confesez nebunia mea si faptul ca a fost primul:
“Azi noapte, in vis, medicii erau atenti si duiosi, bolnavii-si vindeau totul din casa si mureau mangaiati, cancerosi, in elegantele spitale cu asitente hipersenzuale. Trezit din vis, ma unesc cu valul multimii, cu sufletul tarfei, cu scleroza batranilor, cu neputinta tandra a betivului, cu furia adolescentului si totusi, inima mea zace-n spitatul din vis.”
Ma uit inapoi - o dara de sange. Ma uit inainte - o pata neagra.
Uitasem de asta...


Unui trandafiri nu-i rupi petalele pt a obtine un futai misto. Te biciuiesti cu el peste tumori si ulri in nebunie si extaz. The agony is the ecstasy.


Prietenului:
Nu lasa haloul circarilor si al tarfelor de peste tot sa te intersecteze, oricat de multa influenta, prostie si prejudecata ar avea. Descurajeaza-i, loveste-i! Sa nu creada ca lumea este a lor.
Nu uita: estetica poate fi o antecamera a neantului; etica iti ofera doar niste manere.
Inca ceva: nu esti niciodata pregatit sa mori cand chemi, izbavitoare, moartea. Si daca n-ai murit, intre hartulieli si infrangeri, ia-ti o permisie, vino in spatele frontului. Pune capul pe umarul meu: -Te iubesc. –Si eu te iubesc. Gata, esti refacut. Du-te iar in linia intai. Descurazeaza-i! Loveste-i!
(prostit dupa uba)

Criminalul urca in masina sa-mi explodeze in intestine – sa o faca. Lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine durerea, cand lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine setea, cand sangele intr-adevar curge si incepe comedia.

Nu exista o limita a cresterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a infiorarii, a veninului, a mortii si-a vietii si-a agoniei.

Soul fly in paradise and die. No fear. Just ecstasy. Dead in the head. No you. Just ecstasy. Agony and pain. Ecstasy. 14 swords and 13 knifes are in my head. Manslaughter. Headsloughter. Love is untauchible, now and forever… I can’t wait the guy that never comes. He wait for me after dead and after and after. They all slice my face. Honeymoon in red riot. We all gonna die.

-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-l desprind...
-Sanul meu e fericit. Priveste...
Idila dintre mine si mult prea dulcea moarte...
Dar, aşa cum viaţa are un final, nici moartea n-o să ţină o veşnicie.

Dar el spune ca sunt dulce. Mai dulce decat moartea, scumpule?

Poate zambesc prea mult, poate nu stiu sa ascult, dar simt atat de mult…

Rasul din tristete... Ah vreau dracu sa fiu lasata singura, in seara asta imi incep opusul!

Unde e markerul?

Alte iubiri in camasa de forta

mi-e foarte, foarte dor de tine
te iubesc, te iubesc atat de mult

--


god : the creation of a sick fantasy. inhabitant of senile and impotent brains. companion and comforter of rancid spirits born to slavery. a pill of constipated minds. marxism for the faint of heart.

Pamantul scuipa sange si ne inghite pe toti. Sunt tipi care vor sa ucida. Asta e destul de dureros si socant. Stau culcata in multime-sub prima lovitura. Cladiri se prabusesc una dupa alta – culorile explodeaza. Se uita la mine – cat sunt de distrusa. Cativa tipi vor sa ucida. I-am zis ca o sa mor daca ma saruta, la care a raspuns: e mai bine daca mori. Scoate-ti carnea din a mea, sangele din patul meu. Nu pot sa astept tipul care niciodata nu va veni. Ma asteapta pana la moarte si mai departe si mai departe…

iarta-ma scumpule, ieri ti-a facut maica-ta parasatasul de 9 zile si am uitat. cacat

de azi o parte din tine sta cu mine. my blue lotus

my voice is white
your eyes are red
my skin is purple
your dick is black
asta e amorul futu-le mortii

Bang-Bang, tu me tuais

12 PM

Yesterday you told me about a blue blue sky...
And all that i can see is just a yellow LEMON TREE!
And I wonder

Insomnia

and a lot of strange effects printre care si ipocrizia... doare mai rau ca o tumoare.

"Life is but a compromise and I can see it in your eyes Nothing scare you like a real idea"

Nu stiu ce vrea de la mine, dar se tot plimba pe coapsele mele de cateva ore. Are doar 5 picioare; i le-am numarat cand a intrat Andrei pe idle...

	Rollo Kim - ingredients of sleep .mp3
	Found at bee mp3 search engine

What is memory

Blood is just memory without language
The sins of the flesh are just a sacrifice
to Venus
Passion plays itself out in the killing zone
of false memory
All these secrets they just stain my recollections

Little by little the sun invades the sky's absence
Day breaks, Night falls
The sun slowly rises...
Radiant dust it falls in on the curtains of lost time
Light leeches out
Blood thickens
Muscles contract

I'm now in touch with the Impossible
I'm obtaining the power of my existence
To reach the opposite of existence
My Death and I we slip away
into the light outside my window...
I open myself to my absence
Day breaks
Night falls
No sun no slowly rising
As I die as I die
No sound breaks from my lips
For the cry I give is Silence
Silence
Silence without end....

Glicerina

Mă îmbrăţişează cu buzele,
mă adulează cu afecţiune,
mă devorează tandru,
are maşinăria sufletului
şi a minţii ;
produce dependenţă, dorinţă, nebunie...

Art of lazy love - murder sex (1st issue)

a loosely-based autobiography, in which i candidly documented my bisexual dalliances, substance abuse flirtation with insanity and pain

Si daca o sa fac toata noaptea dragoste cu el si apoi imi defalc creirii in ruleta ruseasca...?
(„ezoterism rusesc la un pahar de vodca”)


Dumb
Lasandu-ma gravida
cu un embrion al dementei,
imi hraneste ura
si durerea
si agonia.

Si nu inteleg,
nu mai vreau,
nu mai pot sa lupt
cu cel uzufruct
si demonul din mine.

Privesc cum ma scurg,
urlu si aud,
cum rosu
si surd,
curg lacarimi de mut.

The woman that I really love is the woman that I’m fear.
The man of reality that I love is perfect untouchble.
07 06 09

Laiciza sferei

Buletin de imoralitate.

Moksha se chinuie comod pe crucea ei,
Nevroza trimite comisioane prin amintirea necrofagului,
Nazuinta programata cu grija,
Nazuinta de otrava de soareci;
Ferocitatiile intime proprii se ocupa de eutanasia eroticii,
Devin eu insami o sfera,
Un egocentrist disturbant.

Dezlipesc etansul cardial,
Ma rotesc in chinul mintal,
Traiesc abiotic si vad cum iluzia lor,
Scrijelita etern intr-o scoarta-
Copac batran, adulat-,
Asteapta statia celalata,
Unde copilul colorat
Nu e comparat
Cu un bot de caine negru.

Afabil, ma zbucium in mine,
In seva, in genuin,
Eflorescenta naramzului e pe fine,
Translucid cufundata-n agonie,
Ascult a sa mizantropie
Manifestata ego in poala camenei.

Invartind traseul ratiunii,
Ma joc cu universul mintal,
Tind a-i inmana trofeul de uzufruct,
Stangaci, frivol, dezolant.
Vexata, doborata, ajung sa estropiez
Firul alimentat animalic al perfuziei,
Anihiland morala, refuzand credinta.

Gnomica osmoza a dorintelor,
Participa la iarmarocul vandutilor,
Targ de uniforme si iluzii.
Fondatoarea egoului fluxat
In durei exotermice si esentialuri,
Ma cuibaresc in zambetul fiintei
Paradigmal restrans, chiar unicat,
Urc la bordul efuziunii,
Iubesc travestitul benevol automat,
Curmand infometarea irascibilului endogen,
Lepad harachiri,
Ma pierd in fermentul diacetilmorfinal.

Nihilismul ca explozie metaforica…

Polifonia vocilor pierdute

Supunere? Niciodată!

Ascultă tropăitul exodului în neant! Trăim în România cu chirie. Sunteţi prea ocupaţi de alternativa de trăire alături de societate, sunteţi mecanisme, soldaţi, ghimpi spirituali supţi de adevărata normalitate, formaţi polifonia vocilor pierdute, vă identificaţi în natura proiecţie a societăţii. Sunteţi uniformizaţi şi goi, şi tăcuţi, şi triumfători de realizări proprii nepersonale, în folosul hălcii de osânză a statului şi nu omului însuşi, vă zvântaţi lacrimile prin morale, vă e frica de o inocenţă constructivă şi vă descrieţi prin însăşi frica ca provocare a tăcerii, a neatinsului. Fiind totuşi pe sol, vă tineţi strâns de degetele eticii, privind doar în sus, vedeţi şi credeţi doar pe cel ce vă comandă. Reguli, reguli...
Frate, smulge-ţi perfuzia raţiunii! şi alătură-te în mândria fluturării unui steag negru, unei vieţi, unui om. Urcă-i pe eşafod, descurajeaza-i, loveste-i!
Nu te vinde pe un cent; dizident, fi dizident !

...

Evoulutia nu inseamna intotdeauna progres
21 mai 09


Portocalele nu sunt singurele fructe
Căpitanul, o cruce celtica and the chemical x: ipocrizia si falsa normalitate. And boom, there’s the fucking killing. Un „killing” dintr-ala rational -fara sange la propriu- si tampit, sub identitatea unui legionar executat, cica murind in lupta pt normalitate. Da, asa si Stalin si Lenin si Hitler si altii, erau foarte normali, nu? Otraviti-va in masa, pupati in cur nimicuri, luptati pt utopii si ura. Bravo, asa v-au invatat! Daca credeti in divinitati precum dumnezeu, de ce naiba urati? Parca trebuia sa va iubiti aproapele, fratele. Te inhiba daca are o alta orientare sexuala fata de tine? Castreaza-te „frate”. Se pare ca normalitatea a devenit o forma flexionala a teoriilor si aberatiilor, cand ea este atat de simpla. Normalitatea ca explozie metaforica.

Go straight to hell!

Aa futu-i, asta vara cand mai mergem pe la Skala vorbeam tot felul – si nu prea. Imi spunea ca o sa plece naibii de aici, o sa se stabileasca in America, se va marita cu o femeie – acolo nu va fi „persecuata” pt asta, acolo e legal. In America cainii nu umbla cu covrigii in coada, scumpo... Marita-te cu mine, aici, si-ti va fi bine...

Si totusi.. de ce atat de discutat si intors pe toate partile? It’s ok to be gay, it’s ok to be yourself. Defapt asta e esenta, sa fi tu in tot si toate, fara sa-ti pese, sa privesti in stanga-dreapta sau sa te lasi manipulat. Tu esti tu, tu esti in tine, tu esti universul tau, tu esti totul...

Noua stramba va sfarsi la fel ca vlaga lui Corneliu Zelea Codreanu, in chinuri, pe esafod.
Normali pt cine?

Sa faci capitane, o tara ca soarele sfant de pe cer sa murim arzand in propria ipocrizie, cu gatul agatat de tara ta...

25 mai 09

Statul cu doar doi

Stateam in pat, eu aproape goala, ascultam muzica, fumam, beam vin si ii spuneam cum la tocmai facusem 4 ani, stand in acelasi pat, i-am zis maica-mii ca vreau sa facem sex ca sa ne incalzim; era iarna, era frig… Avea peruca neagra. S-a asezat cu capul pe burta mea, mi-a mangaiat coapsele si s-a jucat cu buzele si palmele pe trupul meu. Mi-a spus ca vrea sa ma picteze. Si-a luat acuarelele, iar eu l-am asteptat ca o panza, goala, asteptand sa devin opera de arta a iubitului meu. S-a lasat inspirat de mine, trupul si prezenta mea, mi-a pictat niste flori rupte de realitate pe sani, iar pe pe torace, pubis si coapse mi-a facut niste aranjamente florale dragute, asa, gen ikebana ; niste ramuri inflorite, inverzite, pline de viata, niste monstruleti pur imaginativ, pe solduri. Apoi am trecut eu la culoare, am pocit o pisica neagra si o tipa goala, totul asa cum vad eu, apoi ne-am sarutat si ne-am contopit culorile, facand dragoste toata dupa-amiaza. Mai sunt 5 luni de soare…
14 Aprilie, cred

My stain

priveste, aceasta e femeia ideala ! cu capul patrat sa si-l sprijine mai bine de barbat

ca sa ne intelegem. pizda e pizda. femeia e femeie. pizda o futi, femeia o iubesti

nu stiu cat mai pot lupta cu iubirea neagra si demonul din mine. se cam joaca cu nervii mei. albastrul prim nu vede, albastrul prim nu stie...

"ce se va intampla peste 5 luni cu tine, iubito?"

hAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!

Seminţe de soare

Dreptate nu are acela care are dreptate,
ci acela care e fericit.


Parfumul aspru al ficţiunii
Ştiu că numai eşti amore mio, dar mai dă-mi o noapte de adio...

Vreau şi eu o portocală din care să iasă un măr în care se ascundă Jeanette care să ştie ce şi cum.

Tocmai când crezi că nimic numai are rost, că o sa mori, chiar curând, chemând izbăvitoare moartea, într-o formă paşnică si rabdătoare, ce-i drept.. tocmai atunici când nu faci nimic pt viitor, conştient că nu îl ai, tocmai atunci..

În fiecare zi de 14 îmi aniversez singurătatea, mă joc de-a coroana şi sceptrul, umblu la sistemul de comenzi, mă-nchin la oglinzi, mă joc cu universul…

Dar ştii, si 8 e zi de doi iluzoriu, cu el, cubul. Da, cubul negru cu dungi zgâriate, zebrate, ciclamen (doliu de lux): îl intorci pe toate fetele – rămâne identic, nepătat. Hai mă, am făcut şi noi 2 luni de soare.

Sirena şi tripul
Azi-noapte am fost Hitler, amfetamine, boli, şi puteri pierdute –dar n-am devenit dependentă, Parkinson nu am, şi Berlinul nici atât nu l-am pierdut- : când într-un final fericit am ajuns acasă, după 3 ore într-o infectă secţie de poliţie, interogări si poze frontal-orizontal, pt că un tembel a sunat la 112, speriat că a vazut nişte demenţi alergând cu răngi şi lese cu câini după ei, cu un steag negru în spinare şi o tipă cu o ţigară mai ciudată, care printre fumuri cânta la saxofon, îmbrăcată într-o salopetă plină de acuarele şi sânge, aşteptându-i în fundul deschis al unei dube, m-am dezbrăcat, am luat 2 somniferere –cu pretenţia să dorm câte o zi pt fiecare-, am ieşit pe câmp, am ţinut o filipică de vreo 10 min, am încercat să mai suflu-n saxofon, am adormit. M-am trezit pe iarba proaspată, abia acum şi mor de foame; mi-am propus aseară să intru in greva foamei, să simt jenibila umilinţă de a o face, de parcă chiar i-ar păsa cuiva. Dar aseară e aseară, iar tripul e trip. Mi-e foame. Şi da, iar l-am visat pe dobitocul ăla. Stăteam amândoi la umbra unei bucăţi de lemn, de care atârna spânzurată o chinezoaică, în roşu, având în mâinile mov, un borcan cu acel sourBlood chinuitor, care încă clipea. El sulfa mereu în păpădii crude şi-mi spunea poezii dezolante. În jurul nostru era plin de trandafiri albaştrii, care ne priveau ; pe el îl urmăreau cu ură şi abjecţie, iar la vedereau mea vărsau lacrimi negre. Din spini încă curgea un sânge roscat şi crud, picurând chinuitor cu ecouri colosale, rezonând doar în capul meu, pe care după câteva minute, l-am simţit ca băgat la maşina de spălat rufe. Chinezoaica a început să dea din picioare, eu am inceput să-l sărut pe gât, el era confuz Pe fine am devenit mai vampă decât sunt, sărutarile s-au transformat în muşcături grotesc de tandre, sugându-i sângele – şi nimic altceva. M-am trezit cu Lucian pe spate, care când se întinde îşi scoate gheruţele. Acum stă lânga tastatură şi cred că încearcă să-mi ţină o retorică cum că n-ar avea de gând să mă acompanieze în greva mea de 2 lei; „miau-miau” şi o gheară dulce.

Ziua a fost parfumul aspru al ficţiunii: mi-am amintit de el şi de acele zile, pt că tot ce a rămas din el sunt sfera şi demenţa, pt că sărbătoresc uitarea primului real, după atâtea urlete şi lacrimi, pt că n-o să mai simt vreodată acel sentiment, -reflex, nereflex, am simţit- şi totuşi mi-e dor... Ar trebui, deşi nu realizez în total, să-mi sărbătoresc şi schimbarea, adică, serios, uite, zâmbesc...
11 mai 09



Sete de elefanti
Carnavalul "Caldo bagno di sangue"

Fiecare trup fumează în iad. Fiecare trup frumează în iad.

Afară plouă. Ies pe câmp, desculţă, mă învârt cu mâinile în aer, trupul în ploaie, picioarele şi sufletul în noroi. Intru în casă, mă dezbrac, îmi fac o cafea. Mă târăsc confuză prin baie, mă arunc ca pleznită în pat, goală şi palidă, îmi aprind o tigară ; îmi curge sânge din nas şi aştept. Ieri am mulat un elefant. Vreau să fac schimb cu el; să nu mai urlu şi să plâng de durere, să nu mai văd, să nu mai aud, să nu mai simt sau să gândesc, să stau indiferentă, meditând, pe un raft prăfuit şi gol. Exil şi satisfacţie.

Neg nevoia de oameni, revin în fum şi aromă; un prieten te ajuta cu sufletul, un psihiatru cu mintea. Într-adevar, creierul e singura substanţă cu adevarat divină, şi tocmai, aşa bolnav, îl al pe al meu.
El a fost arma exciziei iubirii lunatice, a fost primul... Din cauza lui am ajuns cu degetul pe trăgaci. Aş spune tipic, dar e prea oribil.

Stăteam în apa rece din cadă, cu buzele rujate în sânge şi îmi simţeam nările călduţe. Aşteptam să vină Lepa, să-mi aducă o ţigară şi să mi-o aprinda. Să-mi sărute buzele şi să se bage, îmbrăcat, lânga mine, în apa sloi. Să ma strângă în braţe, să-mi şteargă rujul organic, să fredoneze Bonedriven, să mă lase să ma joc din priviri cu ochii aia mari şi gri, iubitori şi calzi, uneori rimelaţi, să-mi spuna pt ultima oară „Te iubesc” şi apoi să mă lase să mor. Toate s-au intâmplat, dau eu n-am murit.
Stăteam în apa rece din cadă, cu buzele rujate în salivă şi îi simţeam buzele sărutându-mi fruntea. Asteptam neştiind şi nevrând s-o fac. Negare şi exil mintal. Şi apa s-a-ncălzit cu roşu aprins.
Apoi m-a trezit un zgomot. M-am dus, sprijinindu-mă de pereţi, lăsând dâre optimiste de apă în urma, să văd. Erau Lucian şi elefantul; de data asta un elefant cam spart. S-a spart elefantul. A murit înaintea mea. Înţelegi?

Dragostea nu alungă dorinţa de moarte. E o altă mască a ei.

Sfărâm o fiinţa; prin sărutari îmi împart inima albastră. Tăiaţi de timp şi nostalgie, ca într-un embargo, estompez un nimb intim, profanez un suflet prea puţin adulat, cu mintea la cel aferat – uzurpatorul şi frumoasa coz - ; am tot dreptul să o fac... Devin neurină, refulez a neurastenie. Redevenim hermafroditişti, vărsăm sânge, lacrimi, sperme; ne iubim.
În 14 dansuri triste, albastre, din Luna Aerolit, privesc la cel de netins, mă intorc şi vărs a sărat în mare pt fiecare sărut. Mă contopes într-o altă dimensiune, cum mă pierdeam la 5 ani prin cearceafuri. Ascult cum îşi plânge în nopţile abiotice, ascuns de mine în fictiv, crezând ca dorm : „mi-ar place să fiu acela cui destinul te păstrează în tainiţele lui… „. Nu există destin sau divinitate. Există ce vrem noi iubitule.
A rămas o umbră, o sferă, o dementă.
Primul ca primul, al doi-le ca al doi-lea, iar ultimul ca cel d’intâi.

Colorat, pe scene, pauze, gag-uri, spaime, emoţii, cu jonglerii, căderi, acre fiasco-uri, prea mult de neatins, prea ciudat de iubit, şi gata, s-a terminat.
Tipul cu teartul de păpuşi, tipa cu săbiile, tipii cu focul, tigrii, girafele.
10 mai 09



Blue coffee tiger
Simt cum îmi trăiesc a zece-a viaţă. Carnavalul meu e pe cale să se termine. Defapt, creieriul - ikebana.
Balconul nostru a devenit seră. Ne-am luat dalmaţian. Lucian mă zgârie. Lepa se joacă cu o perucă. Eu mă sinucid în cap. Tu ce faci?

Le père s’est pendu/ à la place de la pendule/ La mère est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet /Tou les trois suivent/ le tic-tac de père.
9 mai 09

Muza ca miză

Mazilesc, sunt un mentor al tartorului, disturb şi sparg masca iluzorie a suferinţei, dintr-un labil melancolism, mă trezesc în durul aforism al realităţii. Aferatul meu, acum lacheu,
aşteaptă pomana iubirii la a lui camenă, Terpsichore, încornorata. Muza dansului cu ochi legaţi, posedând o iazmă a plăcerii, o larvă a demenţei, oscilând între ea si amorul lui,
amor trupesc, mascat de ad-iterimuri şi embrioni abiotici, mai duri ca 13 sedative. Tipul savanului dement a murit, acum, lasând în urmă o confidenţă fictivă, ce se arată din ce în ce mai dezolantă.
5 mai 09


Intunecare

Când totul e nimic, ciudat, pierdut, confuz. Simt cum lupt cu o excresenţă a raţiunii, pt pro şi contra perfuziei, pt anihilarea eticii, pt demenţă, pt mine. I’ll be your poison and you’re pain, i’ll be your struggle to my insine. Suprasolicitare
3 mai 09



Statul cu doar doi
Dragul de el, iar a pus detergent in loc de sare. Iar mi-a fost rău si am scos clăbuci pe rect. Puteam să mor ca o târfă in overdose, in chinuri, după o zi lungă, groasa si aglomerata. Iti dai deama ce pierdere?

Mi-e dor sa ma joc in parul ala mai negru si mai lung ca al meu, mi-e dor să te ciufulesc.

Gloomy bride

Parcurg ideea de Suniata, smulg mai conştientă ca niciodată perfuzia raţiunii; atât de rece, atât de violent. Curăţ o stradă a negării. Se păstreaza rece în palma mea fierbinte, plină de speranţă; fără nicio satisfacţie; îndepărtez impurul sentiment albastru. Mă ascund într-un iglu din coji de portocale, în pătura aspră a patului de spital şi-a minţii, sub estropierea ultimei speranţe. Realizez exodul mintal, în proporţii esoterice, admir cu abjecţie sfera extazică a singurataţii într-un doi iluzoriu, fumez o ultimă ţigară, mă joc cu universul. Emefer, realizez Moksha şi-mi umplu capul cu noduri. Luptând pt libertatea fiecărui fir, ader la uitarea albastrului chinuitor, invoc iubiri lunatice celeste, non-existente; materializez în pânză şi culoare Albastrul Prim, cu pretenţia de unică amintire.

Iubesc travestitul, dilatând ectodermele demenţei, îl găsesc o docrtină, o anihilare a indiferenţei de moarte. Protestantă a perfuziei eticii, profit de cele 6 luni rămase, 6 luni de nimb. Accept suferinţa interminabilă a văduvei. Privesc la cel iubit, orfan al muzelor abandonat, tigrul de cafea, transformându-se într-o nimfă agonică, tartor al cimitirelor de vise şi iubiri ascunse. Se bucură de acceptul din amorul împărtaşit de fiinţa nevrotică şi prea iubită; oscilează între sexul lui şi dorinţa de a ieşi sub o identitate divină: femeia.

Îmi pictez 6 ochi albastri pe coapse, mă atac cu o filipică dezolantă, ma pleznesc, amintesc fiecare detaliu, prima dorinţă, primul sărut, primul futai al realităţii, încarc revolverul, dau drumul muzicii, relaxării, lacrimilor, comediei, iluziilor, închid ochii, apăs pe tragaci şi mă bucur de luna de miere în roşu. Suicid mintal, banc morbid...

„Whit the last grape of my soul i’ll be blessing you.”

Voice of Chunk

Sunt curioasă dacă şi anul astă în luna mai, Noua Strâmbă va mai organiza „marşul «normalităţii»”. Go straight to Hell.

UNIFORM

Stang, drept, stang, drept, faci si tu ce poti.

Doar mergi si vorbesti ca toti ceilalti

Cu totii imbracati cum trebuie, se indreapta spre o viata in uniforma.

UNIFORM, fostul rebel e mort, nu-I nici o problema.

A fost sufocat in uniforma lui.

Mergi drept, vorbesti ce trebuie, alatura-te unei scene, vise sintetice comercializate.

Treci prin viata ca un “as vrea sa fiu”, cu totii imbracati de societate.

Fostul rebel e mort, nu-i nici o problema.

A fost crucuficat pentru uniforma lui.

(The Profits)

Danni? Revedere anti-dialectică. “Se moare mai mult de logică decât de cancer.”

Stăteam în pat, când deodată ne-am întâlnit pe stradă. Stăteam pe o bancă vis-à-vis de faculta de istorie, cu zânele lui Martin Millar, iar el, la fel de „bine”, venea spre mine cu zâmbetul până la urechi. Printre altele i-am spus că am toate şansele să scap de cancer; m-a îmbrăţişat grotesc de strâns, a plâns.. Am vorbit despre noi – pt prima oară un „noi” separat- şi despre relaţiile noastre. „Nu e şi nu va mai fi vreodată la fel”. Acum iar e mort.

Culorile au reprezentat dinamita. Trebuiau să împuşte lumina.

-Bună ziua..

-Auziţi.. domnişoară, tu te-ai mutat la iubiţelu’ matale ?

-Oarecum

-Aoleoo! E ţăcănit. E nebun maică. Ceva ceva tot are. Zău.. ieri când a fost să cumpere pâine era îbrăcat cu o rochie. Să mă bată dumnezeu dacă te mint: ro chie !

-Da, ştiu. Era rochia mea.

Apoi a facut o mutră de carciumăreasă nevrotică şi a fugit repede la baba de la parter. Şi totuşi.. ştia şi ce a cumpărat. Vecinii ; veşnic aceiaşi circari care aştepteaptă Libertatea de vineri cu programul tv şi ziua urmatoare unei nopţi zgomotoase, ca să-ţi bată la uşă să-ţi facă reclamaţii inutile şi să te întrebe cât ai plătit curentul sau dacă ai apă caldă.

Tot aseară am avut parte de o retorică interesantă, despre ce şi cum sunt, în viziunea lui Lepa. Sunt eu, aceea de care mă fereau părintii. Sunt paradisul, himera, agonia si extazul. Cică dacă ar scrie despre mine, aş muri pe vreo 300 de pagini. Erato, Melpomene. Spunea ceva de un lotus albastru, ceea ce mi-a amimtit de Albastrul Prim şi durerea provocată de seminifaţia ei. Apoi l-am dezbrăcat de acea rochie şi am făcut dragoste până in zori.

Nereida din gag

Printre indiosinecrasi faţă de tot ce e în afara universului mintal, lunatic, din afeliu, privesc la cel sexagenar, corosiv, stivindu-mă s-o i-au pe drumul cel bun, eu, lamura infernului, himera haosală, cu etica ce oferă doar nişte mânere, adulez şi mă prefac în aforism normal, sperând la scăpare. Nu există paradigma bun sau paradigma rau; nu există decât ce vreau eu sa fie. Ei sunt afară, iar eu sunt în mine. Etatea nu-mi permite mai mult; e nimb cu hodorogii decât cu un circar, chit că pt bunicii mei nu-s decât un boz ciumat şi isteţ.

Scurg căldura culorii-n ţeastă, mă pătrund intravenos, realizez ecouri diacetilmorfinice în arta plastică, vărs solubilul auditiv şi ura, m-i i-au pe Lucian şi cafeaua lângă mine, îmi aprind anomia şi îmi fac o excizie iluzorie a sentimentelor: o fată albastră geme, refulează scurgeri roşii şi plânge a negru, zămbind a astenie; în fundal, un ochi albastru, ciumat, semănând a vulvă, într-o ramă dreptunghiulară de ochelari, ascunde in spatele retinei o inimă mare, însă nulă, un revolver, genialitate si cadavrul unei virgine; estropiere si mizantropie.

Repet pt creearea idealului mymesis-ului; acest efect catharsis se topeşte şi-n Lucian: se învârte pe lângă mine cum se-nvârte şi Mihai pe scenă sau la repetiţii, cu mutriţa aia de Hoxton Tom McCourt şi tiparul de neo-nazist, vorbitor de idiş. Dar Lucian a mea nu vorbeşte idiş. Şi nu e nici neo-nazistă ce naiba. Însă obişnuieşte să-mi lase păr în scrumieră – şi eu obişnuiesc să las păr pe unde-mi cade, dar Lucian nu are cancer, iar eu nu sunt pisică la propriu. Şi tot orgolioasa de Lucian s-a pişat pe Studii în teren despre sexul ucrainean. Şi pisicile fumează. Şi totusi, e exorbitantă plăcera de-a şti că-mi voi vedea sexagenarii, privindu-mă exit fum, în clipa de gag a piesei şi a mea.


„Vezi, priveşte, micuţa mea, aceasta este iubirea.”
Dacă iubirea chiar ar arăta ca „o micuţă”, adică o fătucă destul de dezbracată, tolănită pe un pat, cântând la o vioară, în cazul meu la saxofon, iar mai jos de buricul fetei tolănindu-se nevinovat un pisoiaş schiţat din linii dese, apoi intrebându-se ce se intaplă dacă intoarce foaia şi o zgârie pisoiul, ar iubi şi himera haosală.
Iubirea arată a cancere, a mizcibilitate, a iazme, a esoterie –căci aşa e frumos şi aşa vreau eu. El mai are 6 luni, eu habarnam. Lepa meu, Lepa ca o chintesenţă, un nimb.

Iubiţi-vă pe tancuri

Oare ei nu stiu ca se moare? Oare ei nu stiu ce inseamna moartea? In spatele monitoarelor ce vad ei? Lumea statea uimita cand in 1996 aproape toata populatia Belgradului a iesit in strada. Pentru trei luni. Pentru libertate si democratie. O lectie de libertate. Unde cred ei ca au disparut aceia? Aceia stau acum sub ploaie de bombe.

Ai fi crezut ca personajele criminale ce comanda masacre din umbra protectoare a civilizatiei au disparut. Ai fi crezut ca sunt de domeniul trecutului.

Si oameni ca si noi stau in fata televizoarelor si asculta fascinati discursuri belicoase, mereu aceleasi, mereu aceleasi, mereu aceleasi.

Si oameni ca si noi stau ascunsi in adaposturi si sunt asurziti de explozii si de moarte si de intuneric si de disperare.

Si oameni ca si noi stau in frig si mizerie si foamete si boli si nu mai au nimic, nici casa, nici viata, nici suflet.

Mereu aceeasi, neoameni gandesc noi planuri de distrugere, inventeaza si testeaza pe viu noi arme.

Oare noi nu putem face nimic?

voi meritati sa fiti negati

atata doar sa fiti negati

si nu orbeste ascultati

caci viata e atat de simpla

si numai voi o complicati

voi nu ati dat fiinta vietii

dar va permiteti sa o distrugeti

clocind razboaie inutile

ce va hranesc ascensiunea

catre marunte scopuri imbecile

aveti nevoie ca de aer

de conformismul celui din noroi

inconstient el va sustine

si nu concepe lumea fara voi

caci singura ar merge mult mai bine

“voi meritati sa fiti negati” - terror art

Urmatorul text este scris de Darko, un student sarb in Timisoara:

Here comes the war and / but i am going deeper

Today when you listen this song 394.000 children are born into this world… spun New Model Army, dar eu zic ca in momentul in care cititi articolul toti atatia oameni mor în lumea asta bolnava.

Nu stiu, dar acum cand familia mea si prieteni mei se ascund in adaposturi si unii sunt in armata, nu prea am chef sa scriu despre muzica ºi cele intimplate in miscarea punk din Yugoslavia. Pur ºi simplu nu pot sa inteleg, de ce un popor trebuie distrus ca sa traiasca alt popor.

Exemple sunt multe dar unul il stim cu totii : “indienii”. O civilizatie care si-a cladit democratia pe craniile copiilor indieni, astazi arata din nou ce inseamna democratia pentru ei. Cu totii cunoastem filmele lor, “faimoasa” lor Coca Cola, dar ei nici macar nu stiu unde sunt Balcanii, si habar nu au despre istoria popoarelor care traiesc aici.

Dar nu asta conteaza pentru ei, ci dolarul (cum spun ei “pentru mine exista un singur dumnezeu, adica dolarul”. Dar cum spune seful indian Sitting Bull: “numai dupa ce ultimul copac va fi taiat, numai dupa ce ultimul rau va fi otravit, numai dupã ce ultimul peste va pescuit, numai dupã aceea, veti afla ca nu puteþi sa mancati banii.”

Dupa toate astea ce sa zic, sa nu vina aici, dar dacã vin, sigur cu toþii o sa purtam imbracaminte transparenta cum purtau prostituatele din Saigon in timpul razboiului din Vietnam: “FMUSA”

Darko

P.S. Despre muzica punk din YU de altadata, dar in sfârsit, vreau sa spun ca, odata în tara mea underground era alternativa, adica una dintre solutii, iar astazi este singura solutie.

P.P.S. Sau pur si simplu cum spune o prietena de-a meu: “Voi meritati sã fiti negati / Atâta doar sa fiti negati.”

Născută heterosexual

I walk the line - and I do it alone

Dragostea e un reflexxxx, ad-interim dorintei de moarte. Momente de aforism: adulare. Ma simt ca un nipon nihilist cand spun ca panteismul e o tampenie. Exist doar eu aici. "I am that I am". Sunt un tartor fara seva de lume, mizantrop; e plin de filfizoni.


“Azi noapte, in vis, medicii erau atenti şi duioşi, bolnavii-şi vindeau totul din casa si mureau mangaiati, cancerosi, in elegantele spitale cu asitente hipersenzuale. Trezit din vis, ma unesc cu valul multimii, cu sufletul tarfei, cu scleroza batranilor, cu neputinta tandra a betivului, cu furia adolescentului şi totusi, inima mea zace-n spitatul din vis.”
Ma uit inapoi - o dara de sange. Ma uit inainte - o pata neagra.
Tumorile se omogenizeaza cu corpul tau ca bulionul in ciorba, sperma in vagin, eminentii in clase cand se suna. Doar ca la mine e mai lent; gen: cosmonautii in cosmos: incet, dar sigur. Totusi o sa traiesc.


"“Fara de mine nu puteti face nimic” (Ioan 15,5), ne spune Mantuitorul, si oricat de multe fapte bune am face, tot “slugi netrebnice”(Luca 17, 10) am ramane inaintea lui Dumnezeu, Care este izvorul milostivirii. "
Vanzatori de iluzii. Regularea omogenizata a unei omeniri. Frica, prostie, spini si cruci. Institutii poleite cu scop dezintegrant, tot-unitar, identic si mecanic. Inchinuri, plecaciuni, mantuieli; te confesezi aiurea in fata unui tip, pe care nici nu-l cunosti, il vezi doar duminica dimineata sau de sarbatori ca citeste dintr-o carte, a carui scop e manipularea; ii pupi crucea si mana si “Doamne’ ajuta!”. Gata! Esti fericit si iertat, poti muri linistit. Toti vor in Rai, dar nimeni nu vrea sa moara, constienti, poate in acea nefututa camaruta a negarii, ca mori si mori si mori si gata. Dormi non-existent ca o leguma-n cosciug. Rai, rai, rai; iti iei ramas bun cand sangele intr-adevar curge si incepe comedia?

Iti dai seama ca doi ani am facut dragoste cu un dildo? M-am innecat intr-o dragoste aberanta şi in extazul masurbarii, ca şi cand viata ar fi numai despre iubire; o iubire scurgandu-se ca in Dali. Doar ca aici nu a ramas imprimata; sau poate, ca intr-o fotografie. Fotografia anilor `70, sepie, care bagata la apa se duce naibii. Ramai doar cu o amintire, deşi, din ce in ce mai vaga, te sacaie mereu, la fel de intens. Treci peste. Defapt o negi – abia apoi treci peste.


Te chinuie talentul ? Puneti-o cu o nebuna bolnava de cancer!

Skinny Monday
Cand creierul ti-e pana gastei,
cand involuntar aprinzi filtrul in loc de frunza,
cand te doare tot spatele sau doar un picior,
cand simti ca buzele tale au un gust ciudat,
cand simti ceva ce te strange pe o coapsa,
cand nu-ti gasesti cercelul sau şoseta prin cearceafuri,
cand petele se omogenizeaza in saltea şi piele,
cand vezi un castravete şi ti-e sila sa-l mananci nefeliat,
cand simti ca ai un plastic sau un fir de par in gura,
cand trupul ti-e acoperit doar de un cearceaf,
cand chinuitor şi impedicat te silesti sa ajungi aşa la baie,
cand il vezi ca mai vrea, dar şti ca totuşi au fost 3 ore in care mai mult tu,
cand şti ca n-a fost decat un durex, care dupa o ora s-a rupt ca dracu, dar ai continuat sa-l foloseşti,
cand il vezi fluturandu-l intr-un cutit; cutitul cu care ti-ai taiat felia de paine,
cand ambii incepem sa radem isteric,
cand nu-ti vine sa crezi,
cand nu-ti pasa,
cand negi..

Mă ridic chinuitor din pat, mă închid in baie. Inhalez abjectul miros al parfumului prea bine cunoscut şi fumat în ultimele 3 ore, mă pierd în cap ca o târfă în 20 de cm. Creierul meu secretă spermii ale negării; printre migrene şi picături de vin mă privesc în oglindă, palidă, goală, udă; întrezăresc vânătăi noi pe şolduri şi coapse. Îm fundal se aude cu comă nişte muzică pusă de Ema şi ceva rapale din vocea şi râsul lui Betty. Creierul meu secretă până la refulare totală. Stă întins pe pat, trândav, notabil, tolănit ca o găină moartă şi jumulită, cu prosopul de faţă pus pe post de scrot si priveşte „târfa mică” cum îşi caută şoseta. „Oh, celest domn Goe, ai venit la paos?”.
Apoi m-am intalnit cu primul, la un bar şi nimic. Si atat.

"te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai şti ca o sa mori curand, nu? dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie. ai un destin maret. astepti o minune, stii ca o sa vina pt ca asa se termina toate filmele americane.” Atunci esti liber sa iti doresti sa dai timpul inapoi, sa te intorci in ’93, sa-i pui lu’ taica-tu un prezervativ in buzunar; esti liber sa te joci la centrul ce comenzi, sa te inchini la oglizi, s-o iei mai razna decat esti, sa mori..

Sweet’n’sour cherry
Nu sunt sigura daca eu sau timpul existam. Dar cine ştie adevarul cand insaşi timpul, oamenii, razboaiele, utopiile, aberatiile, etica sunt un joc din sfoara? Combativ: noduri peste noduri, incalcite radial. Daca vinzi iluzii le creezi, daca incerci sa le dezlegi le creezi, daca iubeşti le creezi, apoi se rup in tine. O dai in afazie, iti mai pica cate un gag şi te gandesti cat de simpla e viata şi cat de incurcata e sfoara; cand te gandesti ca Toti oamenii işi creeaza propriile noduri, cu sau fara sa-şi dea seama ca defapt, poate, asta e substanta vietii. Pana la urma unde ar mai fi extazul? Daca totul ar fi perfect, exuberant, afabil...
Agonia e extazul.
Prima femeie coborata din Luna Aerolit. Te-am creeat, te-am omorat. Intoarce-te la mine, iubire lunatica si pururi visatoare. Cu un amalgam de impuritati in cap, nebanuind maine ce, simt ca greşesc, ştiu, te ingrop involuntar in capul meu si datorita lui relizez ca nici n-ai fost aici. Urletul surd se revarsa acum asupra ta, şi inconfundabil te regasesc in mine. Nu reuşesc sa te gasesc deacat aici, caci mintea si trupul meu sunt acum non-existente pt noi şi tot ce-a fost. Te reneg, te caut si urlu. Nu mai curg. Te contopeai in mine, eram totul. Soul fly in paradise and die. A fost de un ragnet si bolnav contagios de a-mi distruge lumea. 13 knifes and 14 swords are in my head. Si asa te-am pierdut in lumea de afara. M-a fisurat, m-a distrus, mi-a veşnic patat puritatea, lumea, iubirea lunatica, originara capului meu, fantasticul si nemultumirea de sine, in care mereu ma creeai. M-a fisurat, m-a distrus. Voi desena un copil mic, crengi usor decolorate, cu flori albastre, pe ale caror petale, sangele tau vesnic crud, ma va distruge pt o eternitate. Ma pierd usor in lumea de afara si realizez ca.. chiar o fac.

DESCURAJEAZA-I! LOVESTE-I!
Te caut si urlu. Nu esti si nu vei fi. Am parte de un esoteric suicid in cap. Te inlocuiesc cu diacetilmorfina lui. Cu leucemia mieloida acuta, tragedia, reflexxxul de dragoste dintre doua personaje practic inexistente, refluxul de alcool, separate de sfera noastra. O singura lume - lumea mea. Spuneam odata ca le combin, ca le impletesc, amestec, contopesc. Mişmaş. Impletitura s-a pierdut de mult in vreo sticla ex-rom cu bilet. Sirena de Starbucks o va gasi si se va sugruma cu ea. La inmormantarea lor va canta scortisoara, si vom cinsti cu cappuccino. La inmormantarea mea va fi miros de crematoriu si un tub cu frisca. Un barbat solid care ma va tara dupa el, in caz de cutremur gen ’77, isi va baga capul in vaginul meu, si-l va scoate, ma va apuca de picioare, se va parasuta cu mine de la geam. Imi va baga degetele in vagin in timpul zborului si voi geme ca mortii si-mi voi aminti de cel ce ne-a distrus. Ma voi tari vesnic in golul din mine, un gol ce duhneste a dorinta si durere; pierdut in veci, ma vei iubi mereu.
Fiinta inmateriala, creeatie din lipsa si dorinta, arta ratatului, iubire, perefctiune. Durerea venelor; simt cum imi misuna sangele in vene. Il simt in cele mai adanci articulatii. Si nu, nu ma astept sa mor chiar acum. Nu-mi pasa, m-am obisnuit, nu mi-e frica. Iar S va fi mereu un criminal. Umanul inexistent cu niciun drept asupra mea sau a mintii mele. Violarea de intimtate a mintii o plateste cu moartea. Stiu. E doar in capul meu. Oricum, e mort.. si atat.
Criminalul urca in masina sa-mi explodeze in intestine – sa o faca. Lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine durerea, cand lacrimile incep sa curga si incepe comedia. Rai, imi iau ramas bun, deja vine setea, cand sangele intr-adevar curge si incepe comedia.
Ma exilez din nou in capul meu si vad ca toti ce-i din jurul meu ma privesc socati si muti, fascinati de agonia extazica ce imi sugruma capul si dau substanta de viitor psihopat a partii drepte. Taverna mea. Se contopeste in mine, fara sa ma distruga. Formam, involuntar, un tot unitar. Ne intalnim, dar nu ne cunoastem. Nevoia de oameni a murit de mult.
Simt cum ma atrofiez si ma reincarnez in mine intr-o pruna uscata. Oamenii sunt speriati de moarte. Eu nu. Frica? A murit si ea. Oamenii vad moartea un sfarsit, o ideea de alegere intre bine si rau, rai sau iad, dumnezeu sau diavol. Dar cand realizezi, intr-un ireversibil sfarsit, ca nu-i nici o putere divina si ca vanzatorii de iluzii au ajuns intr-un nesfarsit scop de organizare omogena a omenirii, privesti in jur si vezi ca toti sunt la fel, temeri si intrebari, intrebari si temeri; ceva ce dai si primesti intr-un enervant nesfarsit, refuzand sa crezi asta, caci ai vizionat prea multe filme americane sau seriale, cu acel fucking happy end, unde binele invinge raul, iar raul moare. Te bucuri ca moare si te tot bucuri; dar totusi, involuntar, ti-e jenibil in tine. Nu intelegi de ce. Ai uitat ca o sa mori? Stiu, ti-e frica. Dar daca respiri si te misti, muncesti, mimezi de-a sexul, produci si castigi, evident indeajuns pt maine, mananci si te inchini, nu inseamna ca traiesti. Treci peste si te gandesti ca mananci ca sa traiesti, ai un plaman de hranit si un organ de mosteneala. Fat-frumos nu exista. Eu vad moartea ca un nou inceput. Simt ca universul se va intoarce cu 24 de ore in urma si voi trai, o voi lua de la capat. Ca mortii ce-i drept. Daca ma voi reincarna intr-o libelula sau o iapa, o girafa verde cu cap de clown sau o nimfa, intr-o alta dimensiune sau tot aici, sau mult mai departe, Atlantida sau Germania de 1914, un eventual a. Chr., mi-e indiferent. M-am obisnuit cu ideea. E destul de amuzant sau tragic uneori. We all gonna die. Sau poate nu; poate o sa dorm etern, sau pana peste cimitir se va construi un mall, sau praful meu.. Praf.. Praf praf praf. Imi repet in capul meu, fara sa-si piarda sensul. Praf.. asta e. Praf. Oricum asta sunt moarta: praf. Caci nu ma ingrop intre voi. Praf..
Oricum mor in fiecare zi. Nu asta e problema. Defapt nustiu care naiba e problema mea. Am un gol. Sunt un gol, plin de substanta proprie ce-i drept, care n-are nevoie decat de sinesi. Si de materializarea fizicului, evident. Practic nevoia de tutun e mai mai mult psihica decat fizica.
Caut ceva, nustiu si nu ma intereseaza ce, vreau si urlu. Untouchable.
Intre mine si agony a fost la prima vedere.
Ma adun intr-o singura sfera, ma blochez si deschid ochii. Imi tapetez peretii in negru. E sfera unde n-ai vevoie decat de imaginatie. O sfera ce nu moare niciodata, ce cat timp se spune ca stai la poarta, te asteapta dupa moarte si mai deprte si mai departe. E metrixul tau, numit Moksha, unde poti sa faci, sa vezi, sa auzi, sa creezi, sa urli cat, ce si cum vrei.
Poti sa-ti largesti sfera, sa creezi, sa distrugi in armonie, poti sa fumezi pe tavan si sa pictezi in aer. Te exilezi, te distrugi, iti creezi un trandafir albastru, cu acel pururi sange crud-ti va curge-n palme si pe buze, te biciuesti cu el peste tumori si urli in extaz, ascultand acei Bush, cu capul la S si lumea de-afara. Revi cu capul in sfera si urli de placere. Te bucuri de ecstazul masturbarii, a cartii, a cafelei cu scortisoara, a betisoareleor parfumate; a florilor de cires, a cearceafului ros, pe care stati in fiecare dupa-amiaza, imbratisati, goi, mangaiati si tandri. Cobori usor pe trunchiul de cires si pare sa se intunece. Simti ca ceva te apuca de picioare si te trage in jos, dar nu te poti uita ce, caci reflexele nu te lasa; devi prea ocupata de tipatul extazic al spinilor care iti schimba mentalitatea. Te taie, franjurandu-ti toata carnea in spini si urli in extazul agonic. Te distruge si adori asta; lumea ta, parte din tine si din capul tau.

Neurina

cutremur si nimic interesant

Femeia inseala numai pe cel pe care-l iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu.

O sa-mi ard buzele cu eter si nicotina, o sa stau pe cearceaful ala abject si-mi voi aminti de el, eutanasia eroticii, confesiunea fictiva, esoterica si cum m-a estropiat, ca pe o tarfa in esafod. Nu m-ar deranja daca peste ani o sa fiu sadica, grasa si urata. As fute la fel de ciudat si bine si as fi tot sonata; mi-as aminti de el in fiecare zi si... futu-i; in esenta e mai abominabil ca dracu, dar tot l-as lua la dragoste 24h dintr-o zi abiotica.

Whatever she wants from me
Whatever device
Whether in kindness
Whether in spite
What can I say
What can I do I can't help myself
I let the monster through

Wherever she sends me
Wherever the plane
Perfect black dress
Perfect grave
What can I say
What can I do
I did it to myself
I did it all confused

Jesus online
Wires around the world
Feel invincible
Computer car and girl
Jesus online
Wires around the world
Feel invincible
To be perfect just like you
To be perfect just like you

Whenever she comes with me
Whenever we break
Dress up my apathy
Pretend we're great, great, great

Jesus online
Arms around the world
Feel invincible
Computer carbon girl

Ma invit la un skanking si o cafea aiurea prin cearceafuri si redevin Erato si Melpomene. Imi formez o imagine in spatele retinei, e in capul meu, raman acolo, ma exilez, ies afara, pe camp, la o filipica si, chinuitor, se mai arata si Primul, honeymoon in red.

Femeia inseala numai pe cel pe care-l iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu.